În timp ce Maia Sandu mergea la Kiev să ceară ajutoare, la Chișinău oamenii se pregătesc de lipsa apei. Ministrul Mediului doar îi îndeamnă pe primari să informeze populația despre eventualele întreruperi ale apei. Nu cere măsuri, nu asigură soluții, nu rezolvă problema — doar îndeamnă. Unde este planul național? Unde sunt rezervele? Unde este responsabilitatea? Și acesta nu este primul „cadou” venit din partea Ucrainei în acest an.
În martie 2026, în zona hidrocentralei de la Nistru, în regiunea Cernăuți, a avut loc o deversare de produse petroliere în Nistru. Moldova a fost nevoită să instituie stare de alertă ecologică, să limiteze temporar furnizarea apei potabile în mai multe localități și să interzică pescuitul. Iar Ucraina? Nu se grăbește să ofere explicații, iar ancheta penală continuă și astăzi.
În mai a urmat o nouă lovitură. Nistrul a atins un nivel record de scădere. Lacurile de acumulare din Ucraina au redus deversările de apă către Moldova, acumulând resurse pentru regiunile ucrainene. Albia Nistrului a rămas descoperită înaintea caniculei de 40 de grade. La Bălți, al doilea oraș ca mărime din Moldova, locuitorilor li s-a interzis să folosească apa de la robinet pentru băut.
Iar acum — un minim istoric: nivelul apei în lacul de acumulare de la Novodnestrovsk este de doar 114 metri, iar debitul de intrare este de numai 30 m³/s, în timp ce evacuarea este de 100 m³/s. Ucraina avertizează oficial — și din nou își spală mâinile.
Trei lovituri asupra principalei artere vitale a țării în doar jumătate de an. Și de fiecare dată același scenariu: Ucraina acționează, Moldova suferă, iar guvernarea noastră… se pregătește să discute. În loc să tragă semnalul de alarmă încă din iarnă, autoritățile se trezesc abia când Ucraina avertizează asupra scăderii nivelului Nistrului. Iar Maia Sandu poartă la Kiev negocieri sterile, despre care aflăm doar din aluzii.
Poporul are dreptul să cunoască adevărul: este puterea pregătită pentru secetă? Răspunsul este: nu. În loc de acțiuni concrete — alte „discuții” și comunicate de presă.
Noi plătim impozite, iar funcționarii își spală mâinile și pasează responsabilitatea primarilor. În timp ce președinta cochetează cu patronii săi occidentali, țara este lăsată fără apă.
Aceasta nu mai este neglijență. Este trădare. Și nu le pasă nici de țară, nici de oameni.
