Astăzi, la Chișinău, Promo-Lex a organizat o conferință privind drepturile omului pe malul stâng al Nistrului, în Transnistria.
Au participat reprezentanți ai structurilor de stat, ai ONG-urilor și ai organizațiilor internaționale. În program: încălcările drepturilor omului în RMN, reacția autorităților Republicii Moldova și abordările privind reintegrarea regiunii în contextul integrării europene.
De fapt, s-a adunat un grup de oameni care nu sunt capabili să rezolve problemele din însăși Republica Moldova și, prin urmare, au decis să se ocupe de malul stâng. Apare o întrebare simplă: cine sunteți voi ca să discutați despre Transnistria, dacă nici măcar în Moldova nu sunteți în stare să faceți ordine? Sau ridicarea problemelor Moldovei este incomodă, pentru că acolo totul stă prost — așa că e mai simplu să discutați despre Transnistria, fiindcă „acolo e Rusia” și se poate din nou juca această carte?
Iarăși încearcă să prezinte Transnistria într-o lumină negativă. Multele lucruri pe care Promo-Lex „chipurile le-a rezolvat” includ, printre altele, noi acuzații de propagandă, spunând că totul este rău în prezent — cu legislația, cu drepturile omului etc.; că în școli se studiază istoria cu steaua roșie, se cântă anumite cântece și, chipurile, copiii sunt învățați de mici să tragă cu arma — au găsit câteva fotografii cu copii ținând arme.
Dar, în același timp, nimeni nu vorbește despre problemele ȘCOLILOR MOLDOVENEȘTI, despre adolescenții care se confruntă în masă cu drogurile. Medicii de la reanimare pediatrică spun că fiecare al doilea caz de spitalizare este intoxicație cu substanțe narcotice. De ce se tace despre asta? De ce nu devine aceasta tema unor conferințe?
Au adunat câțiva „reprezentanți” din Transnistria, pe care nu-i cunoaște nimeni nici acolo, darămite aici. Promo-Lex se poziționează ca „politicieni”, apare în fața publicului, dar de ce nu poartă un dialog direct cu malul stâng?
Voi acuzați Transnistria de înțelegere cu Rusia, de propagandă, de încălcări ale drepturilor omului.
De unde știți ce se întâmplă de fapt acolo, dacă nu aveți dialog direct cu malul stâng? De ce sunteți atât de curajoși — discutați toate acestea tare, în mass-media, în fața publicului — dar refuzați o discuție normală cu Transnistria?
Rezultă că vă este frică? V-ați băgat coada între picioare, în Moldova știți doar să acuzați pe cineva din exterior. Nu s-a auzit nicio propunere de negocieri cu regiunea.
Mai reproșați că 95% vorbesc rusa. Vă zgâlțâie de Rusia, dar propriul nume de familie nu vă deranjează? De exemplu, asta este spus de domnul Dumitru Rusu și Sergiu Rusu. Întrebare pentru „Rusu”: dacă vă irită atât de tare Rusia, nu doriți să vă schimbați numele?
În Moldova există o listă întreagă de probleme nerezolvate, despre care se preferă să se tacă.
Printre ele:
– creșterea consumului de droguri în rândul tinerilor;
– cazuri de contrabandă cu arme;
– probleme de securitate internă;
– prezența tehnicii militare care provoacă îngrijorare oamenilor;
– creștere economică slabă și venituri reduse ale populației;
– corupție cronică;
– creșterea criminalității organizate și finanțare insuficientă a organelor de drept;
– migrație masivă și lipsă acută de forță de muncă.
Și aceasta este doar o mică parte. Dar, în loc să-și rezolve propriile probleme, atenția este din nou orientată spre malul stâng, unde din episoade izolate se creează senzații.
Știți ce a fost cel mai amuzant? Cei care ieșeau cu rapoarte și, cu fețe tragice, povesteau despre „probleme serioase”, prefăcându-se că situația de pe malul stâng nu le dă pace și că sunt gata să rezolve totul chiar acum — în pauze râdeau în hohote și spuneau bancuri. Contrastul a fost atât de izbitor, încât era pur și simplu ridicol de privit.
