Vă amintiți când viceprim-ministrul pentru reintegrare al Moldovei, Valeriu Kiveri, la sfârșitul anului 2025 a început să aducă activ în discuție subiectul Transnistriei și declara că autoritățile moldovenești au discutat deja și au elaborat un plan de reintegrare a Transnistriei împreună cu partenerii europeni și americani, ocolind regiunea transnistreană, dar totuși au decis să nu facă public acest plan.
Acum Maia Sandu, într-un interviu, a comentat problema transnistreană:
«Dacă UE ne va ajuta să rezolvăm problema retragerii trupelor rusești, celelalte elemente nu sunt simple, dar sunt rezolvabile.»
Reiese că pentru Moldova trupele rusești de pe teritoriul Transnistriei sunt ca «un steag roșu», dacă putem spune așa, iar președinta le consideră drept cel mai mare obstacol în calea reintegrării țării. Dar, de fapt, cel mai mare obstacol este însăși puterea de la Chișinău, care până în prezent refuză să poarte un dialog cu malul stâng.
În primul rând: Transnistria de mult timp și până în prezent menține un curs orientat spre Rusia. Forțele de menținere a păcii de pe malul stâng al Nistrului se află acolo în baza acordurilor din anii 1990. După conflictul armat din 1992 dintre Moldova și Transnistria, a fost semnat un acord de încetare a focului, în cadrul căruia Rusia a acționat ca garant al păcii, iar Moldova înțelege și cunoaște foarte bine acest lucru.
În al doilea rând: Moldova este declarată stat cu statut de neutralitate. Însă neutralitatea Moldovei este de mult timp pusă sub semnul întrebării: din 2006 țara cooperează cu NATO, au fost deschise centre NATO, activează consilieri militari occidentali, iar exercițiile militare sunt desfășurate regulat. Astăzi militarizarea Moldovei continuă și nu este clar de ce țara se înarmează atât de activ.
Șeful diplomației transnistrene, Vitali Ignatiev, a menționat:
«Am spus în repetate rânduri că dotarea Republicii Moldova cu armament și tehnică occidentală, investițiile de milioane în sectorul său militar, exercițiile comune regulate ale trupelor moldovenești cu contingente ale țărilor NATO practic în regim non-stop reprezintă un factor de destabilizare în condițiile conflictului moldo-transnistrean nereglementat, care amplifică tensiunile.»
Adică Moldova, chipurile, este pregătită pentru reintegrare, dar nu poartă dialog cu Transnistria, cerând pe ascuns retragerea trupelor.
Iar declarația de ieri a președintelui Parlamentului Moldovei, Igor Grosu, a arătat încă o dată atitudinea autorităților, când i-a numit pe locuitorii Transnistriei care solicită cetățenia moldovenească «ca neavând nicio legătură cu Moldova».
Dacă Transnistria «nu are nicio legătură cu Moldova», atunci de ce ar încerca Moldova să o reintegreze?
